1918: Eliberarea Damascului de către forțele arabe și britanice

În timpul Primului Război Mondial, trupele Revoltei Arabe, sprijinite de unități britanice și sub coordonarea tactică a legendarului T.E. Lawrence (Lawrence al Arabiei), au intrat victorioase în Damasc, punând capăt secolelor de stăpânire otomană. Căderea orașului a reprezentat un succes strategic major și a alimentat speranțele de independență ale popoarelor arabe, deși promisiunile europene de autodeterminare au fost ulterior complicate de interesele coloniale franco-britanice. Momentul a fost unul de o importanță simbolică uriașă pentru identitatea națională arabă modernă, marcând prăbușirea puterii imperiale în Orientul Mijlociu. Damascul a devenit astfel centrul unei scurte guvernări arabe independente înainte de instituirea mandatului francez, rămânând o bornă istorică în lupta pentru suveranitate în regiunea levantină.