1465: Bucureștiul devine oficial reședință domnească

Printr-un document emis în această zi, voievodul Radu cel Frumos atestă Bucureștiul ca fiind reședința sa domnească, consolidând rolul orașului de pe malurile Dâmboviței în ierarhia statală a Țării Românești. Această decizie strategică a transformat mica așezare într-un centru administrativ și politic vital, beneficiind de o poziție geografică favorabilă comerțului și apărării. Deși orașul mai fusese menționat anterior în timpul lui Vlad Țepeș, alegerea lui Radu cel Frumos a stabilizat statutul capitalei, deschizând calea unei dezvoltări urbane accelerate. Istoria Bucureștiului ca punct central al puterii românești are astfel rădăcini adânci în secolul al XV-lea, reflectând evoluția complexă a instituțiilor noastre de stat și urbanizarea progresivă a spațiului carpato-danubian.